Ce am învățat de la blogging


Pînă să devin blogger am trecut prin diferite locuri care aveau legătură cu comunicarea, prima dată m-am instruit ca jurnalist, am făcut practică în redacții, am lucrat chiar pe teren, dar presa scrisă sau audiovizuală nu a reprezentat un idel pentru mine, în timpul studenției de la Litere am colaborat  cu diverse gazete literare, care azi au ajuns la faliment, dar este un fenomen general în Europa, unde galaxia Gutemberg pălește în fața celei Ipad sau Iphone,  nu putem salva nimic, din păcate, din vechea cultură scrisă, de altfel casele ni se umpleau de ziare vechi sau hîrțoage, vorba lui CTP, un cadavru umplut cu ziare, apoi am frecventat un cenaclu, am mers la sute de conferințe, cursuri, workshop-uri, toate pentru că să învăț ca Demostene să învăț să vorbesc în public, ca să-mi înving tiimditatea. Am discutat cu mulți și le-am explicat că singura modalitate de a configura instituții cum este Universittaea din București, Editura Universității, etc. este comunicarea, sinceră, nemijlocită, dat fiind că aproape nimeni nu contează dacă nu știe să facă publice rezultatele muncii sale intelectuale.

Ca să poți comunica, însă, trebuie să fii sincer, să ai valoare, să fii deschis spre dialog, nu poți clădi niic pe minciună, vezi eșecul experimentului Luciat și aterorismului de cititori, de fapt a securimului de cititoare. Feriți-vă de blogurile securite, cele care vă manipulează și vă spun doar jumătăți de adevăr, de asemenea încercați să nu citiți presa incionoasă, vă spun un secret regula lumii occidentale este foarte simplă, dacă unul te-a mințit o dată, părăsește-lși cumpăară alt ziar.  Nu poți face blogging decît dacă ești un adevărat și ai conștiință dacă vrei să comunici lucruri adevărate, restul sunt securiști care se folosesc de bloguri, de Wikipedia și de Internett ca de o imensă rețea de manipulare.

Am citit cărți despre blog marketing, cum se face un studiu de piață, cum stabilești care este targetul, de altfel tot ce există în materie de așa zise bloguri culturale sunt clone ale blogului meu, dar nu au putut copia talentul, harul, erudiția, după cum plagiatul din cărțile altora nu este decît un furt intelectual nicidecum nu vor atinge pregătirea mea decît dacă trăiesc fără încetare în lumea cărților tip de 20 de ani. De fapt am reușit să-mi fac un nume în lumea culturală fără revistele lor, sunt un self made man, m-am construit singur printr-un efort sisific, am căutat în cărți, am întrebat atunci cînd nu știam și nu m-am sfiit să învăț de la cei mai tineri decît mine. Știam că cenzorul cu ochii roșii, cum l-am numit mai demult veghează, știam că vor urma atacuri la persoană, privațiuni, jigniri, amenințări cu moartea, lovituri sub centură, campanii murdare dar pentru că discutăm de fosta Securitate diseminată pretutindeni în societatea românească gradul de mizerie a depășit chiar și așteptările mele. Sunt perfect conștient că a fi lector e  în ochii acestor oameni un fleac, dar faptul că am stat mereu drept, cu fruntea în lună, ca Emirul lui Macedonski și m-am apărat și i-am apărat opera de atacurile lor securiste a fost un lucru absolut fantastic, nieni nu a avut curajul sau nebunia să-i înfrunte și toți au fugit din țară, a existat un singur visător, un singur erou care a stat drept și le-a răspuns fiecărui atac. De fapt reușita mea, care ar echivala cu un premiu Nobel pentru literatură sau un preiu Oscar pentru film mi se datorează mie și numai mie,  am reușit să demonstrez că într-o țară profund atinsă de morbul ascultărilor și dominată prin turnătorie poți să-ți păstrezi verticalitatea, poți să-i privești pe oameni în ochi, poțți fi un profesor universitar cum este scris în fișa postului și un critic literarr de raftul întîi, care nu și-a retractat niciodată nicio afirmație făcută, eu nu am nevoie de revizuiri pentru că a fi moral înseamnă a fi deasupra intereselor meschine, mărunte, cerul înstelat deassupra mea și legea morală în mine. Cei imorali, cei fași, cei strîmbi ar face bine să mă mă ocolească în continuare, misiunea mea de-abia începe, nu știu dacă exiostă o maieutică de blog dar mă simt ca un soi de moașă care a oșit A Brave New World, a contribuit nemijlocit la nașterea unei Românii deocratice, cred că misiunea mea a fost mai dificilă decît cea a unor T.Maiorescu, G.Călinescu sau E.Lovinescu, care s-au născut într-o țară democrată și nu au fost obligați să se lupte cu morile de vînt.

Sigur, mă voi lupta în continuare pentru adevăr, cruciada aceasta nu poate avea sfîrșit iar dacă vor încerca să mă amenințe, să mă umilească, să mă jignească voi reacționa ult mai dur ca pînă acum, dat fiind că mi-am pierdut răbdarea și nu mă mai mulțumesc cu statutul de generație pierdută, nu mai accept ca cultura română să fie condusă de falsele eleite securiste.

România este o țară democrată, europeană, care are dreptul și obigația să fie ceea ce este de fapt o mare putere europeană, nu un teritoriu al jafului și corupției, al hoției și mizeriei, în care miliaone de oameni apleacă fruntea și nu au curajul să-i privească în ochi pe torționari, pe turnători, pe acttiviștii de partid, pe cei de la propagandă, pe secretarii PCR sau UASCR.

Nu sunt anticomunist din vocație ci din nevoie, din dorința inexprimabilă de a schimba irespirabilul aer din cultura română, unde fiecare se crede pe moșia lui, țipă sau dă ordine, m-am săturat de lideri la menopauză sau la andropauză, m-am săturat de gerontocrația literară, de indivizi care își pun amantele sau nevestele în funcții de conducere, de omagii și ode false, îmi amintesc că undeva Marin Preda își aintea că un coleg scriitor își imagina că unui gerontolog din acesta ar fi trebuit să-i cadă în cap cartea de cîteva kilograme în care semnaseră chiar colegii lui, creînd un ridicol encomion unui zaharisit din acesta care nu mai era în stare decît să scoată cîte un he, he, he, semnificativ.

Nu vă pierdeți cu firea, nu vă fie frică, a trecut epoca lor, acum nu mai contează cîte stele ai pe umăr ci ce operă ai, nu contează cîte țări ai turnat ci cîte idei ai, și cred că acest lucru e o minune, nu de alta dar m-am săturat să aud că oamenii talentați suferă sau sunt alungați de la catedre și-n locul lor sunt aduși lingăi, excroci,  proști, hoți de drumul mare,  găgăuți, ce mai tot ce-i mai putred în Vlaho-România de care se speriase însuși Eminescu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s