Premiile Bafta anunță venirea unchiului Oscar


Premiile Bafta care prefațează în fiecare iarnă-primăvară premiile Oscar au scos în evidență cîteva dintre filmele produse în anul 2013, de fapt recolta nu-i prea grozavă dar tot avem ce trece în revistă, un rol al lui Leonardo di Caprio, culmea că a avut roluri în două premiere, într-o docudramă semnată de Martin Scorsese, cel mai tare regizor american de filme artistice, căci Steven Spielberg se ocupă doar de entertainment și de efecte speciale în ultima vreme, dar și rolul din Marele Gatsby, dacă ar exista o statuetă Oscar pentru cea mai bună ecranizare a unei opere literare din literatura americană, filmul acesta ar bifa-o cu siguranță. Frozen a luat premiul Bafta pentru lung metrajul de animație, pe drept cuvînt, deși a înfruntat pelicule mult mai tari, am mai povestit despre erul acela de basm derivat parcă din Crăiasa zăpezilor a lui Hans Cristan Andersen sau din Fetița cu chibriturile. Și cum  prințesele Disney sunt pe placul tutror fetițelor cred că vor fi multe jucării cu personajele acestui film și multe se vor visa prințese, bine că am depășit sezonul hibernal și ne simțim ca-n scenele de primăvară din Bambi. Apropo Mircea Eliade în Jurnalul portughez și-a notat că a mers la cinematograf să vadă acest desen animat și că a fost supărat să vadă cum omul, cel mai cumplit animal de pradă, îi punea pe fugă pe cerbii și ceialalți locuitori ai codrului desenat chiar de mîna lui Walt Disney, care și-a produs și ilustrat filmele de început chiar cu mînuța lui, cum proceda pînă de curînd și Hayao Myiazaki, dar și ceilalți regizori de la studiourile tokiote Ghibli, care sunt mai tineri și vor duce ștafeta animației de artă japoneze înainte.

Și să nu uit, francezii au venit la Berlin cu un remake al unui film celebru, Frumoasa și bestia, varianta inițială era o capodoperă a lui Jean Cocteau, unul din cele mai frumoase filme ale regizorului care era și un mare dramaturg, alături de Orfeu și Moartea unui poet. Dacă nu le-ați văzut și vă considerați cinefili hard-core dați fuguța la Cinematecă și uitați-vă la toate. Din păcate varianta contemporană are prea multe efecte speciale care cam strică aerul acelui film, alb-negru. Dacă nu mă-nșel cînd a ajuns la Paris primul spectacol de teatru pe care Eugen Ionescu l-a văzut a fost Mașina de scris, o piesă de teatru polițistă, cred că  o fi fost pe undeva puțin invidios căci s-a apucat să scrie teatru, mai exact să-și transforme Englezește fără profesor în capodopera Cîntăreața cheală, apropo titlul provine dintr-o bîlbă a unui actor. Vă dau întîlnire la noaptea în care nu va ploua cu chiftele ci cu statuete!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s