Cronica unei morti anuntate, Germania-Brazilia, 7-1


Am văzut meciul de aseară, Brazilia a pierdut în fața Germaniei la o diferență de vreo 6 goluri, niciodată în istoria fotbalului brazilian nu a mai avut loc o asemenea tragedie, iar sambadromul s-a transformat într-un abator, oricum fanii din această țară pun sportul rege alături de religia catolică, nu vreau să-i acuz pe jucători pentru că au jucat la temperaturi imposibile, un jucător era mușcat de o ureche iar Neimar avea un tendon rupt, cred că l-au lovit toți apărătorii echipelor cu care au jucat pentru că era cel care trimitea mingile, un soi de Hagi sau Maradona o proliferare a stilului Bumbescu de la Steaua, iar Ronaldo era prezent drept comentator Tv și apărea doar în reclamele cu găleata de aripi și copane de la KFC, sau în cea cu șampoane de păr, lasă că Pele vindea și el sandvișuri cu ton, măcar își mai aduce lumea aminte de marii sportivi, Nadia sare la paralele pe saltele Dormeo, Hagi îl vedem prin reclamele BRD alături de Ilie Năstase, ce mai avem sportivi, se ocupă cu publicitatea, dar nu suntem singurii, în Japonia toate reclamele sunt făcute de luptători de sumo, mari jucători de baseball sau actori de la Hollywood invitați să joace în diverse clipuri, că tot am văzut un interviu haios cu Bogdan Naumovici, copywriter care a dat lovitura cu furioasă maimuța la gratii din Star Wars și cel cu nebunii care spun La ceilalți era mai ieftin, două clipuri demne de Noaptea devoratorilor de publicitate. Am mai spus-o adevăratele genuri ale jurnalismului TV sunt interviul și reportajul, sunt mulți tineri jurnaliști care se descurcă de minune iar emisiunea lui Carmen Avram una din preferatele mele a obținut mai multe premii la Festivalul de televiziune de la New York, cinste lor! Am avut ochi bun.
Pe de altă partă stadionul din Belo Horizonte se numea Mineriao, e o zonă cu multe mine, de fapt m-am gîndit că meciul a fost o mineriadă de goluri în poarta Braziliei și că Germania mai putea să le dea vreo zece boabe, la un moment dat jucau cu rezervele, ca la antrenament, iar tribuna braziliană striga Ole! la fiecare atingere de balon a unui jucător german. Sigur, văd și eu meciuri de la World Cup de vreo 36 de ani, tata a început în 1966, cu cupa din Anglia, eu cu cea din 1978, din Argentina, am citit și eu ca tot chibițul cărțile lui Ioan Chirilă, este adevărat că nici versurile cîntecelor lui Tudor Chirilă nu-mi displac în special songul cu nu ne mai trageți pe dreapta, deși sunt pieton și nu am carnet, dar niciodată nu mi-am închipuit că voi asista la cronica unei morți anunțate, cred că echipa braziliană ar trebui schimbată definitiv, iar dacă Olanda bate diseară Argentina s-ar putea să avem o finală mare europeană și una mică latino-americană. Continentul pe care fotbalul ajunsese o mîndrie a ajuns și el mic și neajutorat, devorat de Molohul unei mega-afaceri care a transformat un sport practicat de cîțiva pasionați și de echipe ale unor mici făbricuțe în uzine de vise cu multi miliarde de euro în coadă, iar bietul fotbal își pierde pe zi ce trece amintirile, visele, rădăcinile și de se dezumanizează devenind o simplă rețetă financiarăm un mercato, unde jucători sunt vînduți ca niște vite de prăsilă, campionatele se măsoară în milioanele de euro adunate în carnea de tun trimisă pe teren, iar arbitri sunt mai atenți la cecul de plată decît la modul în care îi arbitrează pe cei de pe teren, o lume a superechipelor unde cei mici nu sunt poftiți la masă, vezi cazul echipei naționale a României, distrusă de corupția din fotbalul intern și de sărăcia în care se zbat jucătorii români, de lipsa de interes a guvernanților, de lipsa de selecție la nivelul juniorilor, de lipsa antrenorilor sau a selecționerilor din cluburile pentru copii, de lipsa stadioanelor moderne, tot o cronică a unei morți anunțate. Fiecare cu moartea lui, brazilienii mor din pricină că au prea mulți bani iar românii de lipsa lor. Oricum după acest World Cup am rămas cu un gust amar, the show must go on, cum spunea Fredie Mercury dar dat cu încetinitorul, puterile fotbalistice s-au modificat iar Europa a ajuns centrul spectacolului, campionatele europene, Premiere League, Il Calcio, Bundesliga, Primera Division, să sperăm că vin tare din urmă cei din Liga întîi, vor domina celelalte campionate ale lumii, cele mai haioase fiind cele din Coreea și Japonia, care nu au decît vreun deceniu vechime, dar care sunt cele mai disciplinate, la ei nu există nici înjurături la galerie nici șucăr la peluză ca la Giuleștina ci cîntă și recită haiku-uri tot meciul.
Am regretat lacrimile suporterilor brazilieni de la sfîrșitul tragediei de ieri, dar așa este fotbalul, cu fericiri și cupe și lacrimi și suporteri disperați, în fond nimic nu poate să schimbe regula jocului căci balonul este rotund și imprevizibil ca viața însăși. Fotbalul nu este extraterestru, este însăși viața, parte din ea, un sport rege și un sport nobil care te învață să tratezi succesul și eșecul cei doi impostori la fel, ca într-un superb poem al lui Kipling, Dacă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s