Par delicatesse j’ai perdu ma vie


Par delicatesse j’ai perdu ma vie, sună un vers celebru scris de un mare poet francez cred că acesta ar putea fi epitaful magnatului Dinu Patriciu, așa cum am spus nu l-am cunoscut niciodată dar îi admiram spiritul englezesc, nu am reușit să urmăresc înmormăntarea domniei sale dar mi s-a părut un exemplu de discreție, fără coroane aruncate din elicopter, fără reporteri de tip paparazzo sau alte bîrfe, unii tabloizi au mai bătut cîmpii, cînd moare cineva de talia dlui. Dinu Patriciu i se trec în revistă amantele, nevestele și se discută despre moștenire, eu zic că domnia sa a fost un adevărat mecena al artelor plastice și vizuale, o oferit burse tinerilor cercetători, a alcătuit o colecție superbă de artă românească ce nu ar trebui risipită ci adăpostită într-un muzeu de artă clasică și contemporană cum este cel al lui Hrehor Zambaccian, de pe strada unde locuiește dl. Adrian Năstase, care să-i poarte numele și în care ar trebui incluse și desenele sau tablourile proprii. Personal am apreciat evocarea domnului Sorin Roșca Stănescu, pentru care am o stimă specială, vezi colaborarea mea cu site-ul domniei sale, Corect Books, ca și site-ul lui Dinu Patriciu, Elefant.ro, cred că cei doi s-au inspirat după site-ul Amazon, site american de miliarde de dolari, oricum afacerea este de mare viitor la noi, din păcate e-book readerele de tip Kindle despre care am scris și eu pe vechiul blog, din care domnul Patriciu a preluat cîteva idei de afaceri, unele mai bune, altele mai proaste, cum a fost cea cu mic.ro. În opinia mea presa tabloidă ar trebui să dea dovadă de mai multă decență, poporul român are un gust cam ciudat pentru înmormîntări, ele fac rating și vînd publicitate, acestea sunt cu atît mai reușite cu cît prezența celor care au colaborat cu magnatul era mai discretă, la urma urmelor moartea unui om este un fenomen metafizic și privat, nu are sens să te bagi cu bocancii în familia unui om și decența discursului este singurul panaceu în fața acestui spirit balcanic, auto-distructiv. Aș fi vrut să colaborez cu domnia sa și ca jurnalist la Adevărul sau Dilema veche, eu m-am format pe blog dar am respectat trustul domniei sale, nu a fost să fie din mortive care nu au ținut de voința mea ci de unele asperități și invidii colegiale, nu prea cred că ideea cu biblioteca Adevărul a fost prea reușită și am spus asta, deoarece a cam afectat piața cărții, ideea să cumperi cartea de la chioșcul de ziare a cam distrus ideea de editură, din păcate puține edituri puteau face față acestei concurențe neloiale. Din păcate multe din acele volume au rămas pe stoc și sunt destul de greu vandabile, anticariatele fac eforturi să le vîndă, și mulți ani de acum înainte ele vor afecta acest echilibru fragil al cărții de ficțiune, în plus sunt tipărite pe hîrtie de ziar.
Dacă l-aș compara cu un personaj celebru altul decît Marele Gatsby l-aș alege pe Rupert Murdoch sau pe clasicul magnat al presei americane, William Randolph Hearst, prototipul lui Citizen Kane, capodopera cinematografică regizată de Orson Wells, despre care a scris superb la noi criticul de film Tudor Caranfil, tatăl unuia dintre regizorii mei preferați, Nae Caranfil. Adio, domnule Patriciu! Sper să vă fie somnul lin și codrul aproape, cum spunea poetul Mihai Eminescu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s