Amintiri in dialog


Cînd vine vorba despre legătura dintre lectori și cărți nimeni nu poate trece cu vederea cele două capitole din Amintiri în dialog, primul scris de Ion Vianu și intitulat Casa de cărți, cu referință clară la casa lui Tudor Vianu în vreme ce al doilea este scris de Matei Călinescu, Interludiu:Lecturi, ambele la fel de interesante și de instructive din Amintiri în dialog. În capitolul destinat descrierii casei de cărți acestea ocupă fiecare firidă, fiecare colțișor al casei, fiind prezente pînă și în sobă, în vreme ce tînărul care avea să devină psihiatru capătă obiceiuri ciudate cum ar fi cititul pe closet sau canibalizarea cărților, rupînd ici bucăți de hîrtie pe care mai apoi le mesteca pe post de gumă de mestecat. Expresia a mînca cartea este interpretată ad litteram, și printre cărțile copilăriei Ion Vianu evocă Moby Dick, într-o ediție bogat ilustrată, pe care o ținea la căpătîiul patului ca pe o a doua Biblie, Cărțile junglei a lui Kipling dar și un roman al lui Sadoveanu, Nopțile de Sînziene, după care în anul 1950 își începe lecturile serioase pe care le compară cu cucerirea unor turnuri: Tolstoi, Dostoievski, Shakespeare. Sigur copilul nu poate să nu-și dea seama de ketmanul politic prin care trecea în acele zile G.Călinescu, cel care dădea unui odest cartier de blocuri uncitorești, Florasca, dimensiunea unei opere de Michelangelo. Ulterior îns cultul pentru Bucureștii de altădată s-a manifestat prin cultul pentru Craii de Curtea Veche, exact cartea pe care Matei Călinescu o va reciti la maturitate. Poezia lui In Barbu sau romanul Creanga de aur valorau ai mult decît convenționalul Mitrea Cocor. La 16 ani citește Crimă și pedeapsă și Voința de putere, tratatul lui Nietzsche, cunoștea pe Voltaire o bună cale spre revenirea la Shakespeare și la romanul Omul revoltat al lui Camus, cel care îl va obliga la o lectură personală și creatoare, deschizînd calea către scris.
Replica pe care Matei Călinescu i-o dă este pe măsura textului deja citat, acesta citea romane în franceză, culegeri de poezie, inclusiv una a poetesei Ana de Noaillles, Axel Munthe cu Cartea de la San Michele, aventurile eroilor populari Till Buhoglindă sau Păcală, Contele de Monte Cristo sau Leul din Ddamasc, dar și cărți lacriogene cu erau cele ale lui Hector Malot sau Edmondo de Amicis. La acestea se vor adăuga aventurile subarinului dox și alte cărți în fascicule, cumpărate de la librăria Tokyo din centrul Bucureștiului, iar la liceu din invidie față de ceilalți membri ai cercului de lectură va citi autori canonici europeni, Cervantes, Lope de Vega sau Calderon de la Barca. Au urmat Eugenie Grandet, Pere Goriot și Illusions perdues, lecturi din Stendhal, Gide, Roger Martin du gard, și în final, Proust, pe la 17 ani, cînd se îmbolnăvește de hepatită. Citind cartea i-a venit ideea relecturii, pornind de la metafora carții care trebuie revizitata ca o catedrală, pe care avea să o dezvolte în volmul Re-Reading. În vara 1951-1952 va citi Demonii și o ediție în trei volume în limba franceză din Frații Karamazov. Pe autorii clasici ruși Gogol, Pușkin, Ceho, i-a citit și apoi recitit în traducere românească și a citit chiar și Capitalul lui Marx. Din literatura română preferă poeții, pe care îi considera niște zei, iar în germană citește cu voce tare basmele lui Hauf William, f, fraților Grimm saau Ludwig Bechstein. Dar pe Novalis, Rilke sau Holderlin ii citeste in traduceri franceze sau românești, dintre care cea mai reușită este cea a lui AL. Phillipide. La ele se adaugă Rimbaud, meorialul de călătorie a lui Gaugain în Tahiti și pozele din National Geographic, dat fiind faptul că nu știa limba engleză în acel moment.
Din Amor Intellectualis rezultă că Ion Vianu, sub influența unei iubite, Csilla va citi Amintiri din Casa Morților și Les Mains salles, a lui Sartre, autor interzis in acea perioada. Dar nicio problema existau niste personaje care imprumutau, contra unei sume mici de bani, cartile interzise care circulau totusi in medii intelectuale cu era casa Vianu, facut academician si lasat sa circule in Occident, si nescos de la catedra aidoma lui G.Calinescu, nu la fel de norocos.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s