Lecturi și relecturi ale Crailor


De ce alege Matei Călinescu pentru relectură chiar romanul Craii de Curtea Veche, romanul mitic al literaturiii române, aflăm chiar de la începuturile capitolului, pentru că în anii 50-60 poziția lui și a generației sale față de opera ateină diferă destul demult față de anii 2000, cînd are loc relectura aceleiași opere literare. El, amicul săău Ion Vianu și Tașcu Gheorghiu, cel care descoperise spre bucuria lui Ion Barbu cel de-al doilea alexandrin în structura romanului, cel care și care a lăsat una din cele mai originale interpretări a Crailor din cîte există în literatura română, în afară de ea existînd puține relecturi originale, excepția făcînd lectura stilistică a lui Sorin Alexandrescu, îl declară pe enigmaticul Șully membru al fan-clubului, care nu a lăsat decît o operă orală, vobită, este cel sub semnul căruia va reciti Matei Călinescu Craii de Curtea Veche. Relectura îi va da un bun prlej de a-și face autobiografia pe seama unei opere literare mai ales că nu acceptă speculațiile cam esoterice ale lui Vasile Lovinescu, în ceea ce privește visul din capitolul Asfințitul crailor, doar o alegorie a instanței în care Pirgu îi va iniția pe ceitrei crai în misteriile vieții de la mahala, din afara Bucureștiului de la Curtea Veche. În ciuda caestei nuanțări cred că studiul lui Vasile Lovinescu, Al patrulea hagialîc rămîne una din cele mai subtile cărți scrise despre opera lui Mateiu Caragiale, fiind construită în jurul unui scut heraldic, blazonul nefiind altceva decît expresia cea mai pură, secțiunea longitudinală prin Athanor, Vasul alchimic, abisul sau inima blazonului fiind echivalentul capului. Itinerariul eroilor ale căror nume încep cu litera P fiind unul labirintic, ca drumul lui Stephen Bloom spre casă în Ulise. Nu doar scutul fizic cel care l-a obsedat pe Mateiu, cel ce și l-a desenat singur,după căsătoria din interes cu M. Sion, mai are ca el cu vreo 25 de ani, ci pe unde mai hălăduiesc Craii în căutarea fericirii, a Graalului sau a transmutației lor sufletești. Ambivalența cuvîntului crai, care înseamnă deopotrivă petrecăreț și rege amintește de celebra replică a lui Hamlet: Ophelia, go to the nunnery! Dar ei pot fi corespondenți ai celor trei magi de la Răsărit, autorul fiind de părere că Mateiu Caragiale era el însuși cavaler de Malta, pe ramura ei rusească, și că nu avea nici un sens să ridiculizeze acest ordin. Coborîrea în Infern este aranjată de măscăriciul hipnopomp Pirgu, iar acest lucru se vede cel mai bine în plan oniric, în visul de la finele cărții. Un alt simbol care produce sensuri multiple în plan esoteric este cel al văduvei. Maica Precista sau mama cavalerilor templieri, ea conduce inițierea crailor, mă refer aici la scena în care Pena Corcodușa le iese în întîmpinare și îi introduce în questul, căutarea care va avea loc pe tot parcursul cărții, nu foarte voluminoasă în cele din urmă. Prin munții Neamțului, cartea lui Hogaș, este o adevărată operă de inițiere cosmologică, dar demonstrația am descoperit-o la Ștefan Borbely. În plus autorul, recte Mateiu Caragiale a desenat scena bufoniadei din Asfințitul crailor, concluzia fiind că transmutația nu se produce dar separația binelui de rău, da.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s