Legaturi superbolnavicioase


Pe vremuri am ascultat la un cenaclu o proză scrisă de Cecilia Ștefănescu, cred că-i chiar proza ei de debut din Ferestre 98, antologia noastră comună, care se numea Vacanțierul, nu-mi mai aduc aminte prea multe chestii, naratorul era o tipă, cam de vîrsta autoarei care povestește despre vacanțele la doi mai și la Vama Veche, unde citea Jurnalul fericirii, Meseria de a trăi, de Cesar Pavese, Marquez, Henry James, și William Faulkner, și Narziss și Goldmund, povestit pe drumul dintre doi mai și vama veche, apropo săptămîna aceasta eu citesc o carte mare, groasă și grea din cale afară, monografia lui Mircea Mihăieș, Ce rămîne, pornind de la opera lui William Faulkner, i-am citit bătrînului sudist mai toate romanele, am apreciat o idee din prefață, cică ar fi scriitorul cel mai citat dar de nimeni citit, uite că mai există și excepții de la regula lui Mihăieș, de departe Cărțile crude, cartea sa de debut rămîne cea mai bună carte a autorului, eu le-am citit pe toate, și cea despre Cohen, și cea despre doliul lui Leon Wieselteir, și evocarea in memoriam lui Tony Judt, și Jurnalele intime și sinuciderea, și recviemul lui detectivului Phillipe Marlowe, inventat de Raymond Chandler, de fapt un soi de recviem al romanului polițist de tip hard-boiled, care apropo nu prea are nimic în comun cu detectivii Agathei Christie sau cu comisarul Maigret al lui Georges Sienon, care se încadrează în familia clasică a romanului de tip misterul camerei închise, ce dă titlul unui volum de short-stories scris de Florin Manolescu.

Personal prozele Ceciliei din Ferestre 98, 8-eme jour, un soi de Parfumul lui Wedekind, și Pe aripile gîndului mi se par mai reușite decît romanul ei Legături bolnăvicioase, din care mi-au plăcut acele mici pliuri textuale, cutiuțe, cum le numește autoarea cărții, un fel de budoare în care sunt ascunse tot felul de amintiri sau liste de cuvinte, denumite My sweetest box, dar și celebrele liste heterotopice, pe care le putem întîlni în toate povestirile și romanele postmoderne, de la Borges la Gheorghe Crăciun, al cărui roman postum, Femei albastre, se găsește în librării. Apropo și naratoarea din romanul ei citește romane, Pardaillan și Fausta, Cei trei muschetari, Tess, Pe aripile vîntului, Forsyte Saga, Nora, Roșu și negru, Jenny Gerhardt, că de n-ar fi fost așa nu s-ar fi făcut personaj de roman. Dintr-o asemenea cutie iese la un moment dat și acel Ștrumpf albastru pe post de capac, care i-a inpirat lui Ianuș titlul volumului său de poezii Ștrumfii afară din fabrică! Altădată, în Gîndăcelul, naratoarea va introduce cîteva denumiri latinești de gîndăcei, nu de alta dar așa e cînd scrii romane postmoderne, mai tragi cu ochiul și în tratatele de entomologie ca să culegi nume ca Tettigonia viridissima, Graphosoma lineata, ranatra linearis, Cetonia aurata, apropo Mantis religiosa nu-i nicidecum un gîndăcel ci o ditamai insecta, am văzut una în realitate într-o pădure de lîngă Seul și arăta destul de amenințător.

Per ansamblu romanul Legături bolnăvicioase nu prea are nicio legătură cu filmul dar nici cu romanul cavalerului francez, Legături priejdioase, și este mult mai soft, mai salingerian decît ar părea la prima vedere, eroina romanului, Kiki parcă refuză să se maturizeze, se refugiază într-un soi de adolescență prelungită, vecină cu homoerotsimul și face obsesie pentru o prietenă de aceeași vîrstă,

Cel de-al doilea roman al Ceciliei Stefanescu, Intrarea Soarelui continua sub un alt unghi obsesia dragostei, de data aceasta intre doua personaje adolescente, Sal si Emi, care au un perfect profil salingerian, Cecilia a introdus la  Cenaclul Litere a lui Mircea conceptul de minimalism, are si o punere in abis, povestea foarte originala a legendei lui Tristan si a Isoldei lui, ni  se face cu ochiul cititorilor ca povestea este tristaniana, ca cei doi nu vor ramine impreuna, in ciuda amorului lor exprimat cu senzualitate maxima de autoare si simbolizat de inelul cu  piatra neagra. Cei doi se vor reintilni la mare, de data asta ca doua personaje adulte, Sorin si Emilia, si vor lua masa impreuna cu familiile lor pe care si le facusera intre timp, apropo Matei este botanist iar autoarea are din nou liste de plante in roman. Am citit si eu mirat cronicile negre ce au fost facute romanului, evident scenele morbide nu m-au atras nici pe mine, inclusiv tentativa de sinucidere a lui Sal, care se repede cu pumnii in vitrina cu arme a tatalui lui  Emi, taindu-si venele, dar lectura propriu zisa mi s-a parut destul de facila, cartea fiind mult mai bine scrisa decit voia sa transmita critica rautacioasa. Uneori scenele ating zona pornografiei literare, spre exemplu visul Emiliei si scena violului lui Emi de catre Harry, o scena traumatica din adolescenta. De asemenea  Matei care intelege imediat iubirea mare dintre Emi si Sal devine chinuit de o subita gelozie, pe care  nu o poate topi nici macar Matilda, fiica lor. Finalul cartii este si mai pesimist, cu trupuri in descompunere si personajele cartii care dau bir cu fugitii ca sa nu mai vorbeasca sau sa cinte povestea de dragoste dintre Sal si Emi.  Scena initiala face legatura cu finalul, cadavrul pe care il descopera Sal este al lui Emi, alias Emilia, evident la figurat, nimic nu mai ramine din obsesia nudului adolescentin, cei doi se cauta dar nu este posibil sa se mai regaseasca.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s